Dr. Anca Țandea este medic cu o formare solidă în Farmacologie Clinică și o viziune holistică asupra sănătății umane. Parcursul ei profesional este marcat de o continuă explorare: de la medicina convențională la nutriție, biohacking și terapii complementare. În călătoria sa personală, a reușit nu doar să piardă 14 kilograme și să-și transforme complet compoziția corporală, ci și „să-și inverseze vârsta metabolică cu nu mai puțin de 16 ani”, spune dr. Anca Țandea.
În acest interviu, povestim despre prima dată când și-a ascultat chemarea, chiar dacă n-avea nume, despre vulnerabilitate și rezistența la leptină, despre mâncatul emoțional, curaj, regenerare și ce înseamnă, de fapt, o abordare holistică, reală.
Dr. Anca Țandea nu promite miracole, dar oferă un lucru mai prețios: o hartă sinceră pentru cei care vor să se regăsească, să se rescrie, să revină ei înșiși. Cu totul.
Un dialog despre echilibru, strategie și curajul de a-ți asculta corpul, altfel decât ai fost învățat.
Ai absolvit Facultatea de Medicină, ai studiat apoi nutriția, medicina alternativă și complementară și elementele de biohacking. Când ai conștientizat prima dată că asta îți dorești să faci, că asta este misiunea ta?
Aș spune că am știut dintotdeauna. Dar, la momentul la care știam ce voi face, încă nu exista acest concept de „biohacking”. Chiar îmi amintesc o discuție cu unul dintre profesorii de la facultate: eram la finalul ultimului an și m-a invitat la el în birou. M-a servit cu o felie de pizza și m-a întrebat dacă m-am hotărât ce specialitate voi alege. I-am spus că voi alege una dintre specialități ca să nu stau în loc, dar că vreau să fac ceva legat de nutriție.
„Aproape toți apropiații mi-au transmis și încă îmi transmit că e nebunie curată.
A scos telefonul, a râs în hohote și mi-a spus că atunci când voi avea website va publica poza cu mine mâncând pizza într-un comentariu. Fast forward 9 ani: fac exact ceea ce am vrut să fac, în ciuda faptului că aproape toți apropiații mi-au transmis și încă îmi transmit că e nebunie curată.
În călătoria personală ai reușit “să-ți recuperezi greutatea ideală prin pierderea a 14 kilograme, prin restructurarea compoziției corpului și inversarea vârstei metabolice cu 16 ani”, cum povestești. Cum ai descrie momentul în care ai luat această decizie pentru tine? Și ce a presupus călătoria?
Bună întrebare. A fost un moment interesant și foarte vulnerabil. Mă îngrășasem pe fond de mâncat emoțional din cauza faptului că la momentul respectiv nu am știut cum să gestionez situațiile prin care treceam. Mâncam exclusiv junk food și mi-am distrus corpul într-un fel în care nu mi-am imaginat că pot să o fac, în mai puțin de 6 luni de zile.
„Acela a fost poate primul cel mai vulnerabil moment din viața mea: să recunosc
că nu pot singură.”
A fost foarte șocant să văd că dintr-o sportivă foarte bună, ajunsesem să fiu un personaj care ajunsese să aibă dificultăți din cauza colăceilor atunci când se apleca să-și lege șireturile de la pantofi. Acela a fost momentul în care nu i-am mai judecat pe cei care se luptau cu kilogramele în plus, dar și momentul în care mi-a fost clar că trebuie să fac ceva.
Însă problema nu a fost asta. Problema a fost că nu știam ce să fac. Nu mai fusesem în această situație și, cu toate cunoștințele mele de atunci din medicină și sport, mi-am dat seama că nu pot singură. Acela a fost poate primul cel mai vulnerabil moment din viața mea: să recunosc că nu pot singură. Nu e chiar ușor să recunoști asta, mai ales atunci când știi că ești o ființă puternică.
„Paradoxul a fost că eram, la momentul respectiv, un medic între medici, și nimeni nu știa să îmi spună ce să fac.”
Paradoxul a fost că eram, la momentul respectiv, un medic între medici, și nimeni nu știa să îmi spună ce să fac. Fiecare avea câte un mic sfat, o părere sau o vorbă bună, însă nimeni nu avea imaginea de ansamblu și nimeni nu știa să îmi spună concret, pas cu pas, ce să fac ca să ies de acolo. Așa că am început să caut ajutor în altă parte.
Am trecut prin yoga, am apelat la psiholog, am călătorit prin Peru, am trecut prin ceremonii, am continuat să fac sport, să reiau alimentația sănătoasă…
Dar ceea ce știam nu mai funcționa. Așa că am căutat și am căutat și nu m-am oprit până când nu am găsit pe cineva care știa exact despre ce e vorba. Când l-am găsit, am știut 100% că sunt la locul potrivit. Am ales să mă las ghidată și m-am conformat instrucțiunilor, ceea ce e foarte rar, căci sunt, fără să exagerez, cel mai încăpățânat personaj pe care îl cunosc. Dar, odată ce am luat decizia, am fost all-in.
Transformarea propriu-zisă a implicat o etapă pregătitoare, regimuri foarte avansate de nutriție, multe suplimente, mulți bani și multă muncă. Nu aș fi reușit singură să ies din groapa în care ajunsesem. La cât de praf eram pe plan emoțional și mental, nu aveam nicio șansă. Bineînțeles că, în paralel, am lucrat și pe acestea din urmă. Nu merg una fără alta.
Și la fel am și eu grijă ca oamenii cu care lucrez să primească ceea ce au nevoie și pe planurile mai subtile, chiar dacă, fără doar și poate, intervenția pe corpul fizic e absolut esențială.
Spuneai că o dată cu aceste obiective ai reușit să depășești rezistența la leptină. Ce înseamnă asta?
Da. Rezistența la leptină este un fenomen care este prezent în aproape toate dezechilibrele metabolice. În cazul meu a fost vorba despre o suprapondere (nu cred că ajunsesem la obezitate, m-am oprit la timp!), dar este prezent și în diabetul zaharat, hipertensiunea arteriala și dislipidemii.
Celălalt fenomen este rezistența la insulină. Rezistența la leptină poate să preceadă rezistența la insulină, sau cele două se pot dezvolta independent. Concret: leptina este un hormon produs aproape în totalitate de celulele grase din corp.
Rolul lui este să comunice creierului că avem suficientă energie depozitată în corp și că nu mai avem nevoie de energie suplimentară.
„De obicei, senzația de foame e legată de consumul de carbohidrați și e aproape absentă când se urmează o nutriție ketogenică sau paleo.”
Leptina este, practic, hormonul sațietății, și lucrează în echipă cu grelina, hormonul foamei. În momentul în care apare rezistența la leptină, creierul nu mai „aude” ceea ce îi transmite această leptină, iar foamea nu se oprește, deși, depozite de energie, clar, există. În acest moment, practic, creierul și corpul nu mai comunică.
Rezistența la leptină se instalează în principal prin suprastimularea sau supraîncărcarea receptorilor pentru leptină din creier, fenomen care apare mai ales atunci când se consumă în mod excesiv carbohidrați. Și aici chiar recomand tuturor să observe cu mai mare atenție când apare mai exact senzația de foame și când nu mai apare, în funcție de ceea ce manâncă.
De obicei, senzația de foame e legată de consumul de carbohidrați (indiferent de felul carbohidraților) și e aproape absentă atunci când se urmează o nutriție ketogenică sau paleo. Din păcate, la noi în țară nu este încă disponibilă testarea pentru rezistența la leptină, ci doar dozarea leptinei.
Însă ne putem da seama că este vorba despre rezistența la leptină făcând anumite corelații și identificând semnele și simptomele asociate cu aceasta: obezitate, apetit crescut, craving pentru carbohidrați sau irascibilitate atunci când nu sunt disponibili, oboseală cronică etc.
„Rezistența la leptină poate fi reversată. Toată ideea reversării acesteia se învârte în jurul dependenței de carbohidrați.”
Rezistența la leptină poate fi reversată. Toată ideea reversării acesteia se învârte în jurul dependenței de carbohidrați. Însă, deși pare „floare la ureche”, lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Mie mi-a fost foarte greu, cu toată inteligența, înțelegerea și determinarea pe care le-am avut. Nu am niciun motiv să mint oamenii.
Dacă ar fi ușor și simplu, ar putea să o facă toată lumea. Însă simplitatea vine în momentul în care ai parcurs procesul – în cazul meu e vorba de un program de training. Acesta se focusează pe acoperirea nevoilor de bază ale corpului și pe optimizarea principalelor sisteme, în special a celui de care am menționat mai sus, comunicarea dintre corp și creier. Totul se face în etape și țintit, astfel încât să fie atinse toate mecanismele implicate în rezistența la leptină. Se folosesc partea de hidratare, detox, ketonutriție, posturi ș.a.
De obicei, este nevoie de suplimente alimentare. Fără ele este foarte greu să reversezi un mecanism biologic distrus în ani de zile, în special dacă se dorește un rezultat rapid. De menționat că eu, una, nu sunt adepta soluțiilor ușoare, dar care au efecte nedorite sau necunoscute în timp. Unde mai pui că fiecare este unic?
Ai o viziune holistică și o abordare integrativă când vine vorba de corpul uman și îți ghidezi pacienții înspre recuperarea sănătății, performanță și longevitate. Ce presupune acceastă viziune holistică, ce ar trebui să știe un pacient când se programează la o consultație cu tine?
Ha! Ce mă bucur că ai atins acest subiect! De ce spun asta? Pentru că acest concept de „viziune holistică” este atât de pervertit în ziua de astăzi, încât oamenii nu mai știu ce să înțeleagă și aleg ceea ce e convenabil. A devenit un trend. Însă, punerea în practică în mod holistic a unei strategii de nutriție nu e chiar ușor de implementat și nu se face după ureche sau cum ne vine nouă. Mă rog, nu dacă îți iei treaba în serios. Eu așa m-am educat, altfel nu mi-ar fi luat atâta timp să ajung să fiu în serviciul oamenilor.
„Viziunea holistică înseamnă să înțelegi că nutriția nu are loc doar pe planul fizic,
ci și pe planurile mai subtile.”
Viziunea holistică înseamnă să înțelegi că nutriția nu are loc doar pe planul fizic, ci și pe planurile mai subtile, să înțelegi că suntem ființe multidimensionale și că avem nevoie să ne hrănim pe toate planurile, de aceea avem nevoie și de joacă, și de o muzică bună, și de o carte sau de o conversație de calitate. Mai înseamnă să înțelegi că toate sunt conectate, nu merge să lucrezi pe corp, dar să păstrezi o gândire care te ține în loc, dar nici să stai cu anii la terapie și să nu faci nimic pentru corp.
În plus, omul este o ființă socială, aici se observă mai bine partea integrativă. Deși, pe perioada implementării unui regim, de exemplu, e nevoie ca energia, atenția și resursele să se îndrepte spre sine, la finalul procesului, omul are nevoie să se integreze, din nou, în societate – și această parte nu e deloc ușoară, căci mulți dintre cei cunoscuți poate nu acceptă schimbările cu care regenerarea noastră vine la pachet și nici noile limite de integritate.
Ori, tu nu ai cum să participi la un întreg fără să fii și să rămâi tu întreg.
Este poate, partea cea mai ignorată din proces, pentru că nu avem educația și înțelegerea că transformarea nu se încheie la ieșirea din cabinet sau odată cu ultima cutie de suplimente, ci continuă cât trăim. Partea asta din abordarea mea îmi aduce multă recunoștință, dar și multă respingere, pentru că nu susțin întoarcerea la vechile obiceiuri, delăsarea și statutul de victimă, nici măcar pentru mine. Înțeleg că suntem aici ca să fim întregi, frumoși, capabili, liberi și responsabili și asta nu e ușor de menținut pe termen lung.
Partea de abordare integrativă mai cuprinde și conștientizarea punerii în practică a recomandărilor, e nevoie să aplici recomandările din teorie, dar e nevoie să fii conștient de efectele pe care le au acestea în corpul tău.
De ce? Pentru că, atunci când nu mai ai un manual sau un ghid lăngă tine, să te poți baza pe ceea ce îți transmite corpul. Asta înseamnă să „integrezi” real, fizic, informația la care ai acces.
Care sunt cele mai des întâlnite greșeli pe care le facem atunci când vine vorba despre sănătatea noastră?
Hmmm… O să răspund altfel decât poate te aștepți. Profit de ocazia asta ca să pun în evidență niște lucruri legate de mindsetul din nutriție. Mi se pare mult mai important ca, înainte de a ne afunda în detalii, să avem mindsetul potrivit.
„Una dintre cele mai mari greșeli este că sănătatea nu e considerată o prioritate, decât, poate, atunci când nu mai e.”
Una dintre cele mai mari greșeli o consider faptul că sănătatea nu e considerată o prioritate, decât, poate, atunci când nu mai e. Uneori, nici măcar atunci. Și, uite așa, suntem încă la momentul în care practicăm ceea ce numesc eu „nutriția de urgență”. Nu ar trebui să fie așa. Oamenii sunt dispuși să facă foarte multe compromisuri atunci când aleg ce mănâncă sau ce suplimente își cumpără, dar mult mai puține atunci când vine vorba de ceea ce dețin sau de cum îi vede lumea.
Altă capcană e să nu știi ce anume înseamnă pentru tine să fii sănătos. Când pornești la acest drum, e esențial să știi specific și din toate punctele de vedere ce înseamnă sănătatea pentru tine. Eu nu mă apuc de lucrat serios cu cei care ajung la mine fără să fie clar care sunt obiectivele.
Mai văd frecvent ignorarea nevoilor de bază – oamenii sunt „furați” de suplimente și tehnologii foarte avansate, însă nu au acoperită baza. Și, atât din experiența proprie, cât și din ceea ce observ, abordarea asta nu funcționează pe termen lung.
Nu ai cum să fentezi biologia. Tot ce poți să faci e să înțelegi cum funcționează și să o susții așa cum e nevoie.
O altă greșeală e faptul că nu există o gândire pe termen lung în ceea ce privește sănătatea. Oamenii cred că, dacă se simt bine acum, așa va fi tot timpul. Eu
m-am prins destul de devreme că e nevoie să faci ceva pentru asta.
Acesta e mindsetul de longevitate despre care vorbesc. Și am încredere că îl vor mai adopta și alții. Acesta e motivul pentru care atunci când oamenii ajung la mine nu îi întreb doar ce vor, ci și ce sunt dispuși să facă pentru asta și pentru cât timp? Strategia e total alta atunci când ai un obiectv pe termen lung.
O greșeală practică, de actualitate și destul de îngrijorătoare: faptul că oamenii nu se mai mișcă fizic, petrec foarte mult timp în spații închise, departe de natură și de lumina naturală a soarelui, cu ochii în ecrane. Mă sperie acest lucru în special când vine vorba despre generația tânără. Mi-aș dori mult ca adulții să conștientizeze că suntem responsabili și pentru cei mici.
„Și o greșeală mai profundă, dar cu impact enorm: să stai în frică.”
Și o greșeală mai profundă, dar cu impact enorm: să stai în frică. Și cred că nu este cazul să explic ce impact a avut frica din ultimii ani în rândul populației generale. Acesta e motivul pentru care mi-am dedicat o mare parte din activitate studierii energiei iubirii.
Care sunt principiile de bază în nutriție, pe care ar trebui să știm pe de rost, precum CNP-ul?
Fără hidratare la nivel celular nu putem vorbi de nutriție. Încurajez să nu se amâne o scanare interstițială care să arate gradul de hidratare. Nu ai cum să dai greș dacă începi să te ocupi de asta.
„Acoperă nevoile de bază ale corpului: hidratare, aminoacizi esențiali,
acizi grași esențiali, vitamine și minerale, antioxidanți.”
Scoate gunoiul din corp și fă din asta o rutină, nu o excepție.
E nevoie să ne hrănim pe toate planurile.
Ascultă-ți corpul, dar asigură-te că l-ai optimizat înainte să faci asta.
Cum ne hidratăm corect? Ce fel de apă este recomandat să consumăm?
Ne hidratăm corect atunci când bem apă care are proprietățile necesare ca să poată intra în celulă.
Această apă este numită de unii „apă vie” sau „apă structurată”.
Ea se găsește în mod natural în fructe și legume proaspete, deci sucurile de fructe și legume ajută. Altă variantă poate fi apa de cocos sau apa minerală naturală. Însă, cea mai importantă proprietate de care e nevoie este polarizarea electrică negativă a apei. Această polarizare poate fi realizată fie cu anumite suplimente alimentare, fie cu diverse ionizatoare de apă.
De reținut că am pregătit un document despre apă și hidratare pe care îl pot distribui cu mare drag celor care sunt interesați să afle mai multe detalii.
„Ce mai este nevoie ca oamenii să știe legat de hidratare este că procentul de hidratare
e indicat să fie cel puțin 55%.”
Ce mai este nevoie ca oamenii să știe legat de hidratare este faptul că procentul de hidratare e indicat să fie cel puțin 55%.
Abia atunci încep să se miște lucrurile în corp. Ideal e 60-65%.
Din păcate, foarte mulți oameni au o hidratare de 50% sau chiar sub și nu își dau seama cât de anevoios se desfășoară totul în corpul lor.
Așadar, aflarea procentului de hidratare este o prioritate, dacă e necunoscut, iar hidratarea corespunzătoare, de asemenea. Mai ales că e nevoie de timp ca să crească.
Ce înțelegi prin longevitate și care sunt acele obiceiuri sănătoase care o susțin?
Longevitatea este, pentru mine practica prin care faci tot ceea ce poți pentru a trăi nu doar mult, ci și bine. Chiar s-a inventat termenul de „healthspan” care văd că îl înlocuiește pe cel de „lifespan” în ultimul timp. Îmi vine să râd acum pentru că, o mare parte din viața mea, am fost practicantă a sporturilor extreme. Și, sincer îți spun, nu credeam că voi practica ceva mai extrem decât acele sporturi.
„Longevitatea, dacă o iei în serios,
este cel mai complex „sport” pe care l-am practicat până acum.”
Ei bine, m-am înșelat. Longevitatea, dacă o iei în serios, este cel mai complex „sport” pe care l-am practicat până acum. De ce spun asta? Pentru că sunt destul de multe elemente de luat în considerare, iar cu cât le pui în practică mai serios, cu atât devine mai „extreme”.
Dintre practicile pe care ar fi bine să ne focusăm, le menționez pe cele legate de respirație, somn, hidratare, nutriție, sport (cu accent pe sport), managementul energiei, meditație – iar acestea ar trebui „bifate” zilnic.
Sunt un susținător înrăit al unui stil de viață cât mai apropiat de natură și asta cred că e unul dintre marile avantaje pe care le am în ceea ce privește abordarea mea. Însă, înțeleg și faptul că timpul limitat și felul în care se desfățoară viața în mediul urban nu permite întotdeauna acoperirea lor în fiecare zi, caz în care e foarte util să știm cum să compensăm lipsa lor.
Rămân însă la recomandarea fermă ca ceea ce se poate face fără a apela la diverse proceduri și suplimente, să se facă. Și mai vreau să adaug și alte elemente, pe care cred mult că oamenii le ignoră în ziua de astăzi mai mult ca oricând, dar care poate că sunt chiar mai importante decât respectarea cu strictețe a unei rutine sănătoase!
Cred mult că e nevoie ca oamenii, acum mai mult ca oricând, să aleagă din inimă, să facă ceea ce simt, să fie sinceri cu ei și cu ceilalți, autentici, să aibă curajul să se mai privească în ochi, să își facă timp să ofere și să primească și să aprecieze fiecare zi.
Poate că ceea ce urmează să spun va fi dur pentru mulți, însă cineva trebuie să o spună: adevărul e că nu știi când pleci de aici. Și atunci… de ce să trăiești altfel decât după voia sufletului tău? Eu mi-am făcut un obicei să nu treacă nicio zi fără să conștientizez asta. Și așa reușesc să nu iau în serios nici măcar dramele mele. Sper să fie măcar câteva conștientizări și câteva zâmbete în rândul celor care citesc acest articol.
Care este rolul suplimentelor alimentare într-o dietă echilibrată?
Suplimentele alimentare, până acum, au suplimentat o dietă echilibrată. Din păcate, astăzi încep să facă parte dintr-o dietă echilibrată.
„Asta se întâmplă pentru că hrana este tot mai săracă în nutrienți, iar consumul energetic din ce în ce mai mare.”
Asta se întâmplă pentru că hrana e tot mai săracă în nutrienți, iar consumul energetic din ce în ce mai mare. Nu îmi place ceea ce văd, dar nici nu pot să mă mint. Când am intrat pe acest drum am cântărit acest aspect și l-am întors pe toate părțile, mai ales că am un istoric extrem de apropiat de natură.
Și totuși, nu am găsit o altă variantă, deocamdată, care să ne permită să avem aceleași rezultate fără să apelăm la suplimente. Poate că, în viitorul apropiat, tehnologiile mai avansate precum sunt cele bazate pe frecvențe, ne vor permite să renunțăm măcar la o parte din ele.
