You may say I’m a dreamer, But I’m not the only one
I hope someday you’ll join us, And the world will live as one.
John Lennon, Imagine
Ryan are aproape 30 de ani. Poartă o jachetă de piele, jeanși slim fit, rupți din loc în loc și ghete de rock-star. E brunet, are ochi mari, prezenți, și o freză relaxată. E genul de new yorkez care întoarce priviri, fără să fie ostentativ. Ryan e cool.
Ne întânlim la Muzeul Brooklyn din New York. În primul weekend din lună e concert, un fel de party la muzeu. În seara asta cântă o trupă cubaneză. Grupul amestecat de americani. afro-americani, francezi, cuba nezi, asiatici dansează în foaierul muzeului, printre operele de artă.
Jenn mi-l introduce pe Ryan. Aș vrea să scap de cafeaua din mână, să facem cunoștintă, dar n-apuc să-mi duc gândul până la capăt că Ryan își duce mâna dreaptă sub bărbie și taie aerul: “I can’t talk”. Nu poate vorbi. Îi spun că mă bucur să ne cunoaștem, fără să las surpriza să mă copleșească. N-am avut curaj să inițiez comunicarea decât mai târziu, când mi-am învins teama de a nu face vreo stângăcie.
Apoi, am schimbat idei despre cât de frumoasă e România, de unde este și familia lui, călătorii, pasiuni, prieteni. Și am râs. Pe cât de teamă îmi era că n-o să-i pot citi pe buze cuvintele, pe atât de firesc ne-am înțeles. Am fost atentă să interpretez corect limbajul trupului, gesturile, mimica, să-i arăt că înțeleg, să mă port ca și cum nimic nu este neobișnuit. Că e ok. Vorbind cu el, m-am întrebat dacă o persoană cu deficiențe de auz și vorbire este la fel de bine primită în comunitate în România. Ryan se simțea bine în ghetele lui de star rock, era relaxat între prieteni și chiar și atunci când cunoștea oameni noi. Nu avea nevoie să fie compătimit, ci să se simtă la fel ca ceilalți.
La câteva zile după întâlnire, am aflat că Fundația Vodafone România a oferit premiul Mobile for Good pentru un proiect foarte interesant, un sistem de comunicare și avertizare în timp real, care le permite persoanelor cu deficiențe de auz și vorbire să solicite ajutor de urgență prin transmiterea unor mesaje generice predefinite. Proiectul se numește “SOS Surdo-Muți” și este dezvoltat de Asociația Samaritenilor din România.
În cadrul Galei din 1 octombrie, Fundația Vodafone România a acordat 6 premii distincte pentru 8 organizații partenere sau persoane cu care Fundația a implementat proiecte importante în anul anterior și a adus în prim plan proiecte frumoase precum Mobile for Good. Un program de amploare la nivel mondial, care folosește tehnologia mobilă pentru rezolvarea problemelor sociale. Programul beneficiază de acces la rețeaua și serviciile Vodafone și a debutat cu proiecte care au venit în sprijinul persoanelor diabetice, bătrânilor care au nevoie de îngrijire medicală la domiciliu și tinerilor cu dizabilități intelectuale care participă la competiții sportive.
Anul acesta, Fundația Vodafone România a adăugat proiecte noi, ajungând la 19. Căteva dintre cele care mi-au atras atenția sunt: telemedicina copilului insulinodependent, helpline pentru persoanele vârstnice, tehnologie pentru copiii cu epilepsie, autism, sau boli grave sau tehnologie pentru operațiile de transplant.
Da, se întâmplă lucruri bune în România și îmi face plăcere să le descopăr și să le împărtășesc. Și nu doar pentru că sunt o idealistă. Ci pentru că eu cred că oamenii trebuie lăudați când fac fapte bune. Și pentru că orice faptă bună se poate transforma, prin fiecare dintre noi, în altă faptă bună.
Fundația Vodafone România a investit, în cei 17 ani, peste 20 de milioane de Euro în proiecte desfășurate cu peste 600 de organizaţii non-guvernamentale, pentru peste 650.000 de beneficiari.
Lista celor 6 premii oferite în cadrul Galei Vodafone, din 1 octombrie aici.
