Raluca Ene are 28 ani și este însoțitor de bord la companie aeriană Quatar Airways. Deși a terminat Facultatea de Limbi Străine, acest lucru n-a împiedicat-o să-și clădească o carieră ”la înalțime”. Așa că am rugat-o să ne răspundă la câteva întrebări tocmai pentru a afla mai multe despre partea nevăzută a acestui domeniu, dincolo de aparențe și de mitul jobului ideal. Convinși că viața de stewardesă nu este atât de roz pe cât pare, Raluca și-a făcut timp între două zboruri să ne satisfacă micile curiozități. Iată ce am aflat!
1. Care este cea mai mare provocare în a fi însoțitoare de bord?
Diferența mare de fus orar, cu siguranță. Astăzi ești în New York, mâine zbori în Indonesia, apoi în Australia și tot așa se acumulează tot mai multă oboseală. Mănânci când poți, dormi când poți și pe unde apuci pentru că tot programul tău este dat peste cap. Nu cred că am mai avut 8 ore consecutive de somn de când eram în facultate.
2. Ți s-a întâmplat să ai de-a face cu un comportament inadecvat (gesturi nepermise) din partea pasagerilor de sex masculin? Cum ai reacționat?
Eu nu am avut, dar au fost colege care au experimentat lucruri de acest gen. Țin minte cum o prietenă mi-a spus că un pasager a decis să se dezbrace în mijlocul cabinei sub pretextul că este foarte cald. Desigur, avem destule reguli de urmat în aceste situații și în funcție de cât de inadecvat este comportamentul acestuia putem chiar să-i punem cătușele în timpul zborului.
3. Care sunt cei mai manierați/educați pasageri? (originea lor)
Aș tinde să spun că elvețienii, însă nu vreau să generalizez pentru că au fost zboruri când mi-au dovedit contrariul. Cred că cel mai mult depinde personalitatea și educației fiecăruia în parte.
4. Spune-mi un incident care te-a scos din sărite la un moment dat.
Pot înșira o carte întreagă, dar am sa mă rezum la un singur exemplu, care se întâmplă destul de des – pasagerii care se ceartă între ei pe diferite motive stupide. Recent mi s-a întâmplat ca doi pasageri să se ia la bătaie din cauza că cel din față și-a înclinat scaunul iar cel din spatele lui era foarte deranjat de acest lucru. Situația devine ciudată atunci când mă aflu în mijlocul situației și încerc să îi calmez pe amândoi fără a jigni sau ofensa pe niciunul.
5. Cum reușiți să vă păstrați calmul în timpul turbulențelor?
Eu m-am obișnuit cu ele și nici nu le mai simt pentru că nu există zbor fără turbulențe, fie ele mai mici sau mai mari. De obicei suntem avertizați de căpitan și, știind ce ne așteaptă, doar ne așezăm pe scaun și așteptăm să treacă pentru a ne continua treaba.
6. Se spune că trebuie să ai bani și relații ca să ajungi stewardesă. Cât este de verosimil acest lucru?
Nu cred că este adevărat deloc. Cel puțin nu în compania în care lucrez, unde am ajuns fără bani sau relații. Contează să ai multă voință, încredere de sine și o bună pregătire. Un lucru foarte important este și sănătatea. Ți se vor face multe teste iar dacă nu ai o sănătate de fier, nu vei fi angajată.
7. Cât de adevărate sunt zvonurile legate de relațiile mai mult decât colegiale pe care le au piloții cu însoțitoarele de bord?
Din fericire, eu am avut norocul să vin cu tot cu prietenul meu în Qatar și lucrăm la aceeași companie, însă am întâlnit și relații între piloți și însoțitoare de zbor. E greu să menții o relație când viața ta se desfășoară mai mult în aer decât pe pământ și ești într-o continuă deplasare.
8. Spune-mi o situație în care a trebuit să iei o decizie rapidă, pe moment.
Practic, cam în asta constă job-ul- în abilitatea de a lua decizii rapide. De trei ori mi s-a întâmplat ca pe timpul zborului să fie o scurgere de combustibil și să trebuiască să aterizăm de urgență. Prima dată a fost pe un zbor către Australia și nu-ți spun câtă panică se creează când te afli deasupra oceanului și ți se spune că în orice moment poți rămâne fără combustibil. Am deviat zborul către Sri Lanka, dar greul a fost în pregătirea cabinei pentru o eventuală amerizare. O altă situație a fost când un pasager supraponderal a leșinat pe scaun. Am avut norocul să existe un doctor la bord (pasager fiind) care ne-a ajutat mult în a-l resuscita, însă tot a trebuit să aterizăm de urgență.
9. Ce părere au părinții tăi despre riscul la care ești expusă în această meserie?
Cred că nici nu se gândesc la asta. De altfel, nici eu. Mama și-a dorit mereu să devin stewardesă, nu știu din ce motiv, dar cred că a fost mai mult visul ei decat al meu.
10. Dacă ar fi să o iei de la capăt, ai alege și a doua oară această carieră?
Cred că și a treia oară dacă ar fi, tot asta aș alege. Job-ul ăsta e ca un fel de capcană ”guilty pleasure” pentru că odată ce te-ai aventurat în lumea asta, e greu să te mulțumești cu o altfel de carieră. Nicăieri nu vei mai găsi un job care să-ți ofere aâtea culturi, atâția oameni și povești frumoase. M-a făcut să văd lumea dintr-o cu altă perspectivă.
foto: Gettyimages, www.guliver.ro