Am întâlnit-o pe Cathy în bazinul hotelului Atlantis din Dubai. Îmi doream atât de mult să înot cu un delfin încât am visat noaptea experiența, cu câțiva ani înainte să o încerc. Îmi amintesc că m-am trezit fericită, hotărâtă să fac tot ce-mi stă în ADN să trăiesc experiența și în realitate. Să înot pentru prima dată cu un delfin.
Cathy a împlinit 13 ani. E o delfinuță tânără, îmi spune Yvette, englezoaica venită aici de câțiva ani pentru unul dintre cele mai frumoase joburi din lume: instructor pentru delfini.
Suntem un grup de șase persoane, din toate colțurile lumii. Primim costumul de neopren și apoi ni se povestește despre circarii cetaceelor și aventura pe care urmează să o trăim.
Sunt atât de nerăbdătoare încât mi-e greu să ascult. Mă străduiesc totuși. Nu ai voie să le atingi ochii, gura, organele genitale și orificiul prin care respiră, cel din vârful capului.
Delfinii respiră prin plămâni, nu prin branhii, precum peștii și asta înseamnă că trebuie să urce la suprafața apei. Nu-și pot ține respirația mai mult de 15-30 minute și dacă nu urcă la suprafață se pot îneca.
Dacă deflinii refuză să urmeze instrucțiunile, nu sunt obligați sau pedepsiți. Atitudinea asta mă bucură și-mi dă impresia că simpaticele mamifere sunt bine îngrijite aici.
Ok, dar ce se întâmplă totuși dacă delfinul refuză să-și asculte instructorul?
Dacă au făcut bine, îi recompensăm cu pește, dacă au făcut ceva greșit, nu-i pedepsim.
Îi ignorăm 3 secunde.
”Asta e cea mai mare pedeapsă pentru un delfin. Să nu-i acorzi atenție. Sunt niște mamifere foarte sensibile”, povestește Yvette.
Pregătirea de întâlnire durează aproape o oră. Apoi intrăm în bazin. Apa din Golful Persic are 22 de grade și e foarte sărată, așa că e de evitat să-ți intre în ochi dacă vrei să vezi cu cine înoți.
Yvette ne aliniază, să facem cunoștință cu Cathy.
Mai întâi îi atingem pielea. Cea mai fină piele din lume.
Nu cred că am atins ceva mai fin în viața asta… nici mătasea din Thailanda, nici tenul îngrijit cu cele mai scumpe creme din lume, nici pielea de bebeluș. Nici nu-i de mirare.
Cathy își reînnoiește pielea o dată la două ore, iar asta mă face puțin invidioasă.
Bat apa cu palma și delfinuța care zâmbește tot timpul îmi răspunde aruncând stropi cu boticul. Vine la mine, se rostogolește pe spate și așteaptă cuminte să o prind de aripioare.
Nu știu de ce, dar am emoții. O prind cu ambele mâini, îmi lipesc abdomenul de al ei și o las să mă poarte pe apă. Ha!
Mi-ar plăcea să fugim înot până-n larg, în Qatar, și-napoi.
Simt cum își mișcă coada înainte și înapoi ca să înainteze. Asta e diferența dintre un pește și un mamifer marin. Peștele își mișcă coada stânga, dreapta, iar mamiferul sus, jos. Tare-mi place ghidușia asta a ei, dar cu părere de rău, când ajungem în dreptul instructorului trebuie să-i redau libertatea.
Apoi, Yvette o ghidează pe Cathy prin gesturi să-mi dea un pupic pe obraz.
N-am nimic împotrivă, deși e cel mai umed pupic.
Dansăm împreună, mă rotește în apă, împingându-mi palma și o iau în brațe. Of, ce repede se termină experiențele astea minunate… nici nu știu când a trecut jumătatea de oră și trebuie să-mi iau la revedere de la Cathy.
Îi fac cu mâna și-mi răspunde făcându-mi semn cu aripioara. Am și vorbit cu ea, dar instructorul m-a pus în temă că delfinii nu înțeleg sunetele foarte clar, e ca și cum ai bolborosi ceva prin apă.
Poate că nu a auzit ea prea bine, dar sunt sigură că a simțit.
Da, sunt sigură că a simțit că mi-a fost dragă și mi-a oferit o experiență pe care mi-o voi aminti toată viața. Prima dată când am înotat cu un delfin.
Foto: Adi Bulboacă
