De la Tel Aviv, metropola care se laudă cu cea mai intensă viață de noapte, la Ierusalim, orașul sacru vizitat de milioane de credincioși, Israelul este o țară care te uimește la tot pasul.
Pe străzile din Jaffa, orașul vechi al Tel Aviv-ului, m-aș putea plimba ore în șir, ca într-un labirint. Străduțele înguste și liniștite se unduiesc printre galerii de artă, buticuri cu obiecte artizanale, bijuterii în culori vibrante și cafenele. Din loc în loc, găsesc pe zidurile de piatră de culoarea nisipului indicii care mă ghidează prin labirint. Niște plăcuțe albastre, pe care sunt desenate cele 12 zodii. Câte una pentru fiecare alee. Astăzi, astrele spun că voi intra în cetatea Jaffa pe aleea cu zodia Peștilor, în dreptul cafenelei Otzarin. De reținut că pe această străduță, la numărul 9, există un butic cu bijuterii care te poate transforma ușor în cel mai cheltuitor nativ al horoscopului.
Mă îndrept către zodia Berbecului și mă încăpățez să imortalizez farmecul acestui loc vechi de mii de ani. Trec pe lângă poarta antică, de pe vremea lui Ramses al II-lea, și urc pe colina de unde se pot vedea plaja și hotelurile ce găzduiesc 2,5 milioane de turiști anual. Fiecare dinre cele opt plaje are „personajele“ ei. Gordon, vizavi de hotelul Sheraton, este cea mai populară, fiind „vizitată“ de familii, tineri și turiști. Plaja din fața hotelului Hilton este destinată homosexualilor, pe fâșia dintre plajele Ierusalim și Dolphinarium sunt hipsterii și hipioții, iar la capătul întinderii de nisip e teritoriul surferilor. Datorită acestei diversități și oamenilor relaxați și liberi în gândire, plajele din Tel Aviv sunt adesea comparate cu cele din Miami sau Rio.
În port am descoperit prima piață cu produse organice din Israel (Shuk Hanamal), cu peste 20 de sortimente de roșii, morcovi „în trei culori“ și o varietate surprinzătoare de germeni. De acolo am plecat cu amintirea celor mai aromate curmale pe care le-am mâncat vreodată și cu o rezervă intimidantă de tahina, în ciuda faptului că nu gătesc. Dar o adevărată epifanie gastronomică am avut la restaurantul Kimmel, deschis de un renumit chef din Israel și premiat de revista Time Out pentru cel mai bun restaurant. Puțină lume știe cât de bine se mănâncă în țara asta. Și nu e de mirare cât de simplu e să faci lucruri fabuloase în bucătărie dacă găsești alimente proaspete tot timpul anului. Mixul neobișnuit de ingrediente și aromele puternice m-au cucerit. Cubulețe de sfeclă cu muguri de pin, mentă și sos balsamic, ficat de găină cu dulceață de morcovi, risotto de ciuperci, pui în lapte de cocos sunt doar câteva dintre combinațiile divine care m-au făcut să realizez cât de bine se mănâncă în Israel.
Pentru suveniruri comestibile, fructe uscate, condimente sau ceaiuri există Shuk Ha’Carmel, cea mai mare piață în aer liber din Tel Aviv. Strada Dizengoff e înțesată de magazine și cafenele, iar pe Nahalat Binyamin poți merge marțea și vinerea, pentru obiectele de artizanat expuse de cei peste 200 de artiști. În portul Tel Aviv poți face cumpărături la Steve Madden sau în alte magazine renumite, dar și în cele locale, precum Renuar, un fel de Mango sau Zara. Orice destinație ai alege însă, nu rata sucul proaspăt de rodii, nicăieri nu e mai bun ca la el acasă.
Patrimoniul estetic al Tel Avivului este impresionant. Orașul se poate lăuda cu cea mai mare „colecție“ de clădiri Bauhaus din lume, vreo 4 000, ridicate din 1933 până azi. Stilul Bauhaus a apărut după sfârșitul Primului Război Mondial și a pus bazele arhitecturii și designului interior modern, bazat pe minimalism, geometrie, funcționalitate și simetrie. Plimbarea pe străduțele din Tel Aviv la asfințit este una dintre cele mai frumoase amintiri pe care le păstrez despre aceste locuri. Am admirat clădirile albe, minimaliste, și casele cu uși viu colorate, le-am căutat cu privirea secretele arhitecturale și le-am savurat parfumul boem. Apoi, am descoperit un alt loc interesant, cu galerii de artă, buticuri și cafenele, fosta gară Tel Aviv – Jaffa, contruită în 1892 pentru a lega portul vechi de Ierusalim. Devenită acum un spațiu cool, gara te așteaptă să-ți iei bilet la „clasa I“ pentru o după-amiază relaxată, care să te repună pe șine.
În Tel Aviv, „God is a DJ“, vorba celor de la Faithless. Pe cât de calm e orașul în timpul zilei, pe atât de aglomerat e noaptea. Străzile se transformă în artere ale distracției, iar terasele și cluburile de pe Rothschild sau Herzl sunt asaltate de petrecăreți. Ca și când ziua de mâine nu ar mai exista. Golden Dragon, Jimmy Who? sau Nanuchka (unde managerul clubului e o femeie), sunt doar câteva dintre locurile care devin neîncăpătoare după miezul nopții… Iar Tel Aviv se înscrie cu succes pe lista orașelor care nu dorm niciodată.
La doar o oră de mers cu mașina sunt celebrele grădini suspendate Baha’i, din Haifa, unde îți recomand să ajungi. Cele 19 terase care urcă un kilometru pe muntele Carmel îți vor aminti de frumusețea grădinilor Alhambra din Spania și-ți vor cuceri inima pentru totdeauna.
Cât despre Ierusalim… Stră-străbunicul meu a fost numit hagiu (substantiv ce descrie o persoană care s-a închinat la locurile sfinte) după ce a fost în pelerinaj la Ierusalim, pe la 1800. Numele s-a transmis din generație în generație și, peste mai bine de-un secol, i-am călcat pe urme în locurile sfinte. Acum se poate spune că îmi merit pe deplin numele. 🙂
Nu pot să-mi imaginez cât timp i-a luat stră-străbunicului să ajungă acolo, dar mă simt norocoasă că m-am născut „suficient de târziu“ încât să prind zborurile de două ore și jumătate către aeroportul Ben Gurion din Tel Aviv. E adevărat că, odată ajunsă în Israel, trebuie să vezi Ierusalimul. Însă te las să-l descoperi singură. Este o experiență personală, care merită trăită, nu povestită. Reține doar că un city break în Țara Sfântă poate face minuni pentru starea ta de spirit.