Le Palais des Festivals. Un covor roșu de 200 de metri, 24 de trepte, sute de fotografi, mii de spectatori, vedete, regizori, actori și rochii spectaculoase. E decorul celui mai tare film în care am jucat la Cannes, în urmă cu doi ani.
Într-o zi, am scos din sertărașul cu dorințe un gând. Să particip la Festivalul de Film de la Cannes. L-am aruncat în Univers și-apoi am revenit cu picioarele pe pământ. Nu știu exact pe unde a călătorit, dar, când s-a întors la mine avea contur, și dată, oră și loc. Am primit invitația Orange de a participa la cea de-a 67 ediție a Festivalului de Film de la Cannes, în 2014, cu exaltare și nerăbdare (cum altfel?!).
Primisem titlul de Zâna cea Bună pentru cea care urma să câștige concursul Orange și pe care aveam s-o însoțesc în experiența V.I.P. de pe Croazetă. Partenerul Festivalului de Film de la Cannes de mai bine de 15 ani își propusese să premieze un client pasionat de film. Așa am cunoscut-o pe Roxana Dibă, 28 de ani, și să mergem împreună pe covorul roșu al celui mai îndrăgit festival de film.
Am pornit împreună în căutarea ținutei perfecte și am găsit-o la Rhea Costa, unde Andreea, managerul showroom-ului i-a recomandat Roxanei o rochie lungă, smarald, care-i scotea în evindență ochii și îi avantaja silueta. Eu m-am îndrăgostit de rochia neagră, cu corset, broderie aurie și tul, de la Maria Lucia Hohan. În paradisul pantofilor, la showroom-ul Mihaelei Glăvan, am făcut paradă pe stilettos în toate culorile și apoi am adăugat tușa finală de strălucire, accesoriile Laura8. Gata de îmbarcare!
În aeroportul Charles de Gaulle, în timp ce așteptam îmbarcarea spre Nisa, ne-am ciocnit de o tipă care semăna izbitor cu modelul Milla Jovovich, însă nu era la fel de stylish ca ea. Cel puțin nu la fel cum o cunoscusem la Săptămâna Modei de la Paris, cu ceva timp în urmă. Purta un tricou navy, pantaloni albaștri, din in, ochelari și nici urmă de machiaj. Ne-am îmbarcat în timp ce pagina ei de Instagram îmi confirma că și vedetele arată ca oamenii obișnuiți când nu sunt pe Red Carpet.
La aeroport ne-a așteptat un Renault Espace, mașina oficială a Festivalului, care, spre bucuria noastră avea WiFi, promisiunea unor selfie-uri de FB. Ne-am cazat la Majestic, unul din locurile preferate ale lui: Robert De Niro, Matthew McConaughey sau Marion Cottilard (cu care am fi împărțit liftul dacă nu ar fi fost burdușit de bodyguarzi), pentru că se află la câțiva pași de Palais des Festivals, unde seara au loc proiecțiile filmelor din competiție. La ele nu au acces decât vedetele, regizorii sau actorii și alți invitați speciali, nu sunt destinate publicului larg, nici măcar jurnaliștilor acreditați (pentru ei există vizionări ziua, chiar și la 8 dimineața!).
După cea mai rapidă pregătire de eveniment din toate timpurile, o oră!, am ieșit din Hotel Majestic, unde zeci de curioși așteptau, cu sufletul la gură, pregătiți să imortalizeze celebritățile. Ne-a amuzat ideea că niște turiști ne-au fotografiat crezând că suntem actrițe în plină ascensiune :-)) și ne-am îndreptat spre Palat, pentru vizionarea filmului „The Search“, de Michel Hazanavicius. Cele 15 minute de faimă au fost în realitate vreo 5.
Pe Covorul Roșu, Roxanei i s-a părut o veșnicie, mie un flash. Intens. Aproape copleșitor. Reflectoare, sute de fotografi, mii de priviri ațintite, sute de invitați și de spectatori cu care împarți o energie senzațională. Briza de pe Croazetă ne-a ciufulit coafura, organizatorii ne-au invitat stăruitor să intrăm (nu poți zăbovi prea mult pe Red Carpet, dacă nu ești Nicole Kidman), visele ni s-au părut mai ușor de atins. Covorul Roșu are ceva magic. Când pășești pe el, te simți cea mai bună actriță a filmului în care tu joci rolul principal. E marele premiu.
